Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~

layla

Capitolul I
Imi iau viata in maini, tastatura, si incep sa scriu un nou capitol al vietii mele

Aceasta e ziua in care eu devin povestitorul vietii mele si incep sa va relatez cum totul a luat o intorsatura drastica.Cine ar fi crezut ca daca plangi pe umarul cuiva, incepi sa crezi ca linistea nu mai e de domeniul imposibilului?Si iata ca dupa ziua de ieri, degetele-mi aranjeaza noi litere, nucleul unui nou inceput.De acum incolo nu voi mai fi personajul, ci Dumnezeul vietii mele.
V-am pierdut pe drum?Sa incep inca o data, numele meu este Elisabeth Brocke, sau mai simplu Lisa.Sunt aceeasi persoana care v-a fost prezentata la inceput.Dupa ce m-am descarcat pe umarul lui John, ziua tecuta, am inceput sa privesc totul prin alti ochii, ochii renascuti ai copilului din mine, cel de la 13 ani.Am ajuns acasa cu o pofta nebuna de scris ce si acum mai arde in mine vrand sa explodeze in mine.Am deschis usa demult inchisa si am pornit laptotpul pe care se asezase praful.Mi-am aruncat sentimentele acolo, vrand sa scap si de ultimul strop de vinovatie apoi am inceput sa insirui cuvintele ce prindeau viata dupa pofta mea pe ecranul luminos.Pana la urma se pare ca glezna luxata m-a ajutat si astfel am obtinut de la noul meu amic, John, un concediu farmaceutic de o saptamana.In inima mea se ducea o lupta crancena, entuziasmul se lupta cu bucuria si nostalgia pierea sub un strat gros de nepasare.Tot ce mai conta pentru mine era viitorul. Aveam un plan maret, acela de a publica întâia mea carte ce ar necesită sa devina un best-seller.Sperante nu?Probabil asta m-as fi intrebat acum un an, acum insa cred cu tarie in dorintele mele, si nu ma voi lasa pana nu mi le voi indeplini.Pana la urma, visele nu au omorit pe nimeni pana acum, cel putin asa stiam eu.

Stau cocosata la biroul pe care se afla laptopul si scriu de zor.Gaura din scaun deja incearca sa ma atentioneze si ochii ma ustura.Pacat.Nu renunt! In cei doi ani de pauza mi-a pus intrebari inutile cum ar fi : sunt scriitoare?Raspunsul o fi unul superficial, insa eu zic altceva: in adancul inimii, eu am fost si voi fi mereu o scriitoare, important este sa cred in mine si propriile puteri.Bat cu putere la tastatura insirand ultimele intamplari.Medalionul primit de la batran inca il port.De ce nu?In fond, avusese dreptate, acum nu pot sustine sus si tare ca magia exista, dar ceea ce s-a intamplat in ultimele zile e de domeniul fantasticului.Literele ce le bat la calculator formeaza cuvinte si propozitii ce probabil nu au niciun sens dar putin imi pasa. Dupa asa o lunga pauza important e sa-mi intru din nou in ritm.Telefonul incepe sa sune si pe ecranul luminos apare numele Cindiei.
-Da Cindia, sunt bine.
-Da?Ei bine vroiam sa trec maine pe la tine sa vad ce mai faci, sa vad daca zvonurile sunt adevarate.Chiar te-ai apucat sa scrii?intreba curioasa tanara critica radiind de fericire.
-Da, e adevarat.Dar sper ca tu nu ai ruginit, caci voi avea nevoie de un critic exigent.
Un ras cristalin imi inunda urechea.Am uitat cum e sa te bucuri de viata.Mai am insa destul timp si nu trebuie sa ma grabesc, sunt doar la inceput de drum si gandul ce ma inviora in copilarie incepe sa se strecoare in inima mea.Ma gandesc ca peste cativa ani voi fi noul rubin al Americii, un al doilea Stephen King.Desi bucuria-mi devine din ce in ce mai obositoare nu pot sa nu ma cutremur la gandul ca am ajuns ceea ce visam sa fiu odata. O scriitoare in devenire.Numai timpul imi mai poate spune daca mi-am facut sperante desarte sau nu.
Ma holbesc la ceasul de pe peretele din fata de parca as fi incapabila sa citesc ora.Adevarul era ca uimirea imi provocase o mica paralizie a encefalului ce parca refuza sa primeasca informatia.Era 5 dupa-amiaza."Doamne ! Nu e de mirare ca ma dureau ochii.Mai bine ma opresc aici.".Am inchis calculatorul si m-am indreptat spre sufragerie, dar nu inainte de a lua un colet de bicuiti din bucatarie.Da, mare diferenta, nu stau cu ochii in calculator dar ma uit la televizor.Se pare ca nu ma voi maturiza niciodata.De m-ar vedea mama...
Burta mea incepuse sa geme de la prea multe dulciuri si mancare nesanatoasa."Poate ar trebui sa incerc sa-mi prepar ceva mai sanatos".Incep sa cotrobai prin dulapioarele de la bucatarie dupa niste spaghete.Dupa cateva momente bune, timp in care am intors pe dos camera, le gasesc.Scot o cratita si o umplu cu apa si cateva picaturi de ulei alaturi de sare.Ma lamentez ca o nebuna in fata aragazului care nu a mai fost pornit de ceva vreme, ca mai tarziu sa-mi tai degetele in incercarea de a pregati un sos.Pana la urma am reusit sa fac niste spaghete delicioase, dar nu fara sa transform bucataria intr-un camp de batalie.
-Data viitoare voi comanda de la un restaurant chinezesc, spun eu dornica sa sparg linistea ce pusese stapanire pe intreg apartamentul.
Reusesc sa curat bucataria, victima a stangaciei mele culinare, si ma decid sa ma duc la culcare.Nu ma duc la mine in camera insa, ci in aceeasi incapere unde se afla si calculatorul.Imi pun perna pe canapeaua suficient de confortabila si adorm instantaneu.Eu si ideile mele de minut, desigur spatele meu ar fi avut si el ceva de spus, dar incep sa cred din ce in ce mai mult ca ratiunea-mi e ingropata undeva sub entuziasm.Incerc sa alung sentimentul de singuratate ce ma-ncearca si incetul cu incetul alunec in bratele viselor.

A doua zi, ceasul incepe sa sune, trezindu-ma.Il opresc cu un gest violent apoi il privesc uimita.E deja 10 dar soarele inghetat isi trimite razele prin fereastra de langa canapea dandu-mi impresia ca e mult mai devreme.Imi lipesc fata de geamul rece si privesc uimita strazile aglomerate ale New Yorkului.Ninge:Deschind fereastra dorind sa aerisesc camera apoi ma ridic de pe canapeaua moale, indreptandu-am spre baie.
Tocmai ma asezam la calculator cand observ doua apeluri nepreluate si un mesaj.

****** Vin la tine la 11.Mi-am luat o mica vacanta! *****

La 11..."Am îndeajuns timp sa mai fac niste curat pana vine.11...11?!?:Doamne, unde mi-a fost capul?E 11 fara zece, nu mai am timp!".Ma ridic ca trasnita de pe scaun care scartaie usor eliberat de sub greutatea mea.Ma impiedic de blugii mult prea lungi, si alunec pe parchet, cu putin ajutor din bucată sosetelor.Dau cu nasul de pamant, aterizand pe cateva teancuri cu hartii ce se vroiau a fi paginile unor manuscrise.Ma ridic enervata si fug spre camera mea in care domnea haosul de mai bine de doua luni.Arunc sosetele proaspat spalate intr-un sertar al dulapului apoi imi aranjez patul.Nu mai am timp sa aranjez hartiile si manuscrisele ce stau pe jos asa ca nici nu ma mai obosesc.Unde mi-era gandul cand am decis sa nu-mi fac ordine in camera nici saptamana asta?Poate ca eram prea comoda ca sa mai bag de seama ce haos domnea la mine in camera.Imi aranjez iute parul cu mainile apoi, auzind interfonul sunand fug la usa sa-i deschid Cindiei.
Deschid usa si imi imbratisez prietena care radia de fericire la vederea mea.
-Lisa!!
-Cindia!Stii, mereu ai fost mai puternica decat mine, stiu asta, dar poti sa nu ma mai strangi atat de tare?ii spun eu aproximativ sugrumata de imbratisarea sa, mortala.
-Da, scuze, imi raspunde ea zambind rusinata.
Inchid usa in urma ei si o conduc spre sufragerie.Aduc repede doua ciocolati calde si ma asez langa ea pe canapea.
-Deci, ce mai e nou?intreb eu curioasa
-Mai nimic.John a inceput sa treaca pe la librarie in fiecare zi.Pare mult mai amabil.
-L-am cam judecat gresit, e chiar dragut!
Cindia imi zambeste si ia o inghititura mica de ciocolata, apoi spune serioasa.
-Da, este.In fine, mi-am vandut apartamentul, iar acum imi caut un altul
-De ce?
-Ei bine, era mult prea mare si numai eu locuiam acolo.Acum imi caut unul mai mic.
-De ce nu stai cu mine? spun eu fericita.E mult prea mare ca sa locuiesc singur, si daca stii sa gatesti, te iau cu forta!
-Daca nu te deranjeaza, spuse Cindia chicotind
-Cum sa ma deranjeze?
O imbratisez pe noua mea colega de camera si incep sa beau din ciocolata calda ce se racise intre timp.Cindia cum termina de baut se grabi sa plece pentru a termina de impachetat, totul pentru ca mai tarziu sa aduca o parte din lucruri la mine.Eram fericita, in sfarsit nu aveam sa mai fiu singura in apartamentul ce incepuse sa-mi semene cu un palat.

-Nu! Ai facut prea multe, nu pot sa accept si asta!E camera ta, tu dormi aici.
-Cindia! Nu ma face sa ma enervez, pentru ca stii ca oricum daca ma pun cu tine stii ca ma bati.Taci:Dormi aici, eu prefer sa dorm in camera cu calculatorul.Nu mai comenta, i-am taiat-o eu, deja mi-am golit camera, e numai a ta.
-Dar...
-Niciun dar! am spus enervata de insistenta brunetei
Cindia inchise gura, resemnandu-se in timp ce eu m-am indreptat spre noua mea camera.M-am aplecat pentru o secunda pentru a-mi pipai glezna dreapta care se vindecase.M-am asezat pe jos incercand sa-mi aranjez manuscrisele.Vise!Oricum curatenia nu va tine mai mult de doua zile.Ridic paharul cu cola si-l dau pe gat, potolindu-mi setea.Simt ca ma sufoc si deschizand geamul imi scot capul afara.E frig dar imi place, zapada deja incepuse sa se asterne pe strazile aglomerate, provocand blocaje."Nu pot sa stau in casa, nu acum!"
Telefonul suna si pe ecranul luminos apare numele lui John.
-Alo?Lisa?
-Da, John?
-Buna, vroiam sa te intreb daca nu ai vrea sa mergem impreuna la patinoar?Vine si un prieten de-al meu cu iubita lui, si ma gandeam ca poate ai vrea sa vii si tu.
-Sigur!La ce ora si unde?
-Ma gandeam la 8, vin eu sa te iau.
Aprob si inchid telefonul nerabdatoare.In sfarsit patinoarele s-au deschis.Ma indrept spre camera Cindiei care statea pe pat.
-M-a sunat John, sa mergem la patinoar, vrei sa vii si tu?
-Nu, nu am dispozitia necesara.
Ridic din umeri nepasatoare si ma intorc la mine in camera sa ma imbrac.Imi iau puloverul pana la genunchi in loc de geaca si incep sa cotrobai prin debara dupa patine."Unde le-am pus? Ca****s! Unde d**cu sunt?".Dau cu piciorul in perete si de pe raftul de sus cad patinele la milimetru de mine.Ma trec fiorii si rasuflu usurata.Le ridic de pe jos si ies din micuta incapere intunecata.Aud interfonul si ma uit la ceas.Opt fix, foarte punctual baiatul.Imi pun caciula si manusile si ies pe usa cu patinele agatate de umar.O las pe Cindia citind linistita pe pat in timp ce eu ma cuund in intunericul noptii luminate de farurile masinilor si zgarie-norii ce par a nu avea somn.
John ma saluta si deschide capota masinii politicos.Drumul a fost cufundat in liniste, intrerupta din cand in cand de sunetele claxoanelor.
Ajunsi la patinoar incep sa imi exteriorizez fericirea si ii zambesc sincer tanarului care pare si el destul de bucuros.Alunec pe gheata luminata de reflectoare si las muzica sa-mi mangaie corzile vocale.Sezonul rece era cu siguranta iubirea mea, in timp ce patinajul era amantul meu.Ma rotesc de cateva ori si incep sa inaintez cu repeziciune printre cativa tineri, lasandu-l in posterior pe John. Observand ca a ramas in spate ma opresc si-l astept.Acesta vine fericit spre mine iar eu intreb curioasa:
-Unde ti-e amicul?
-Se incalta si vine si el. Nu stiam ca stii sa patinezi asa de bine
Eu zambesc rusinata si incep sa alunec tot mai repede lasandu-l pe John in spatele meu.Fulgi de nea incep sa danseze in aer raspandind bucurie in jur.Inchid ochii cuprinsa de vraja raspandita de vantul ce se inteteste si-mi mangaie parul.Incep sa patinez cu spatele, incercand sa-l gasesc din priviri pe John dar fara succes.Simti ca ma lovesc de cineva ale calor brate calde ma cuprind. "Cine e?".Ma intorc murmurand un ' imi cer scuze' dar raman paralizata cand vad chipul celui ce ma imbratiseaza.
-Matthew?! exclam eu nevenindu-mi a crede ochilor.
Blondul imi zambeste plimbandu-si ochii albastrii de la un capat la altul al fetei."Era posibil sa fie el?".Micul cercel din urechea dreapta imi confirma temerile: el e! Parul ciufulit, ii acopera o parte din frunte dandu-i un alură neingrijit dar placut.Se impinge in mine, lipindu-ma de balustrada.Incerc sa scap din imbratisare dar ma saruta violent fara sa ma lase sa scap.Cand in sfarsit isi dezipeste buzele de ale mele ii dau o palma ce-i inroseste obrazul.
-Ce cauti aici, nenorocitule? ii spun suierand printre dinti ca un sarpe incoltit.
-Hai draguto, doar nu poti sa-mi spui ca nu ti-a placut?imi spune el atragandu-ma intr-un joc periculos.Matthew, blondul de care m-am indragostit in liceu si pe care am continuat sa-l iubesc chiar si cand inima im sangera din cauza lui.Toti acei ani de scoala l-am privit cum incerca sa-i atraga atentia unei colege in timp ce eu ma zbateam sub sentimentul de durere ce pusese stapanire pe mine.
Ii privesc fata palida, observand ca nu s-a schimbat deloc.Stia ca-l placeam, insa nu a facut nimic.Acum insa il reintalnesc si primesc sarutul mult dorit, poate chiar prea mult.Ma pierd in ochii lui albastrii ce-mi dau fiori."Ce cauta aici?Ce vrea de la mine? ".Sirul intrebarilor ce-ar fi continua este intrerupt de glasul tanarului:
-Am venit sa-mi cer scuze, spuse acesta plecandu-si ochii, te-am ranit in trecut.Am fost orb, iarta-ma.
Il privesc inmarmurita.Unde e acel baiat indraznet, rebel de care ma indragostisem?E tot acolo, insa acum isi arata fracțiune inocenta.Incerc sa rezist tentatiei de a-l saruta si spun ragusita:
-De unde ai astiut unde sunt?Si de ce m-ai sarutat?Nu ti-a ajuns?
-John, e un bun prieten de-al meu.Cat despre sarut, nu am putut rezista tentatiei de a gusta fructul oprit.
Imi zambeste si ma saruta din nou, de data aceasta mult mai redus caci il imping spunand:
-Ai avut ocazia de a ma avea, acum insa ai irosit-o, nu neg dorinta de a te avea langa mine, dar nu pot sa nu ma gandesc daca ma vrei sau nu intr-adevar.
Ii intorc spatele fara a sti insa ce ganduri avea blondul."Te-am placut mereu, insa am fost un las.Nu am de gand sa te pierd!".Ma prinde de mana si ma strange la pieptul lui.Simt cum merg pe un teren minat.Inchid ochii fara a ma impotrivi, de cand tanjeam dupa acea imbratisare.Dar e prea tarziu, nu vreau sa mai astept ca imposibilul sa se infaptuiasca.Poate o parte din vina e si a mea. Trebuia sa-i arat cat de mult tineam la el atunci.Si iata ca totusi a venit la mine, dar intr-un clipă prost, nu mai vreau un umar pe care sa plang, nu mai vreau sa-mi aduc aminte de trecutul presarat cu gropi adanc sapate in inima.Ma despart de trupul cald si bland a celui dorit si dau sa plec, nu inainte de-ai sopti:
- Te iubesc, dar nu sunt sigura ca si tu simti la fel.In fond, tu mereu ai alergat dupa fete ca Anne.
- Nu-mi intoarce spatele, am nevoie de tine!
Deja eram mult prea departe pentru a-i mai auzi strigatele, nu mai stiu ce sa cred.Matthew a avut mereu un loc singular in inima mea, insa acum mi-e teama ca o data ce-l voi avea langa mine va pleca si nu pot suporta gandul asta.Imi inec sperantele si dorintele in frigul noptii in timp ce ma asez pe balustrada inghetata."Unde mai e si John?".Imi managai buzele cu limba caci s-au uscat, reusind astfel sa culeg si ultimele firimituri din sarutul blondului.Poate ca pana la urma m-am maturizat, acum cativa ani i-as fi sarit in brate, acum insa simt cum ceva ma opreste.Dar ce? De ce nu ma pot bucura de dragostea ce aproape mi-e oferita pe tava, vreau sa o gust, vreau sa o port in mine, dar ceva nu ma lasa.Inchid ochii asteptand mangaierea plapanda a iubirii dar care nu se grabeste sa-si arunce sageata."Ce e cu mine? ".Inima mi-e rascolita de sentimente amestecate cu tristete, nu mai inteleg nimic.John se aseaza langa mine trezindu-ma din visare, urmat de Matt care parca ma saruta din priviri, aceasi privire pe care i-o arunca mai demult Annei.Cand ma intorc spre el isi muta ochii care acum ii cad pe niste tineri ce se intreceau in trucuri pe gheata.Se apropie de ei dandu-se superior si incepand sa se ia la intrecere cu ei asa cum facuse in anii de liceu.Il privesc amuzata caci mereu mi-a placut modul in care se dadea in spectacol.

****
asta este ficul pe care il iubesc si pe care il am postat si pe alt forum.. il pun aici pt prietenii mei dragi care nu au avut intentia sa distruga acest forum!!
daca va place voi posta in continuare... despre celalt fic pe care l-am sters, ei bne era prea dramatic, prea emo..
_________________
Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~ Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~

Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~ Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~

InLoVe with an IlluSiOn

Raziel · Trimis: 17/11/2007 02:06 Titlul subiectului:

well....chiar vroiam sa te intreb de celalalt fic....dar....sa stii ca parca si asta ii calca pe urme.....dar eu nu ma supar...imi place cum prezinti tu emo-ul.....si te rog....dak cumva tolomacii astia nu se calmeaza si strica bunatatea asta de forum,plz,anunta-ma pe ce forum sa te caut...pana atunci...iarta-ma caci lipsesc mult dar nu uita ca ai cel putin un cititor inrait pe acest forum!thx 4 everything.

ps:mai stau pe acasa cateva zile...dak cumva ma vezi online pe messs(ai id meu,nu?...)plz give me a buzz,thx
_________________
10th mech squad
Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~ Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~

For Shai-Hulud!!!
Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~ Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~

layla · Trimis: 17/11/2007 12:50 Titlul subiectului:

Stau si ma uit la Matt cum se da in spectacol, imi place, imi trezeste amintiri recente, mai mult sau mai putin placute.
~~Flashback~~

Simt cum cineva ma impinge de la posterior capturandu-ma in interiorul dulapului.In zadar am incercat sa strig, in zadar am incercat sa ies.Orele treceau iar eu am alunecat in capcana somnului.Cand am reusit sa ma trezesc am constat cu stupoare ca se apropiase ora inchiderii.John, tanarul proprietar al librariei, cu parul castaniu, ciufulit, ce-i acoperea fruntea, cu ochii negrii se afla in biroul doamnei williams, recent concediata.Era mai mai mare cu cativa ani decat mine dar ii placea sa se dea mai important decat este.
Saturata sa tot astept sosirea cuiva ma imping cu tărie in usa dulapului.Nu se intampla nimic, nici a doua oara, nici a treia oara.A patra oara insa usa cedeaza si John, alarmat de sunetul fabricat de usa ce se daduse de peretele vestiarului coboara treptele si aprinde lumina.
-Credeam ca ai plecat.Ce faci aici?
-Cum ce fac aici?tip eu enervata.Cineva m-a impins in dulap si am ramas inchisa acolo!
-Si ce te rastesti la mine?Nu eu am fost.
Pufnesc dispretuitoare si vrand sa ies din dulap calc pe solutia pentru podele ce se varsase si alunec.Ma ajuta sa ma ridic dar glezna imi cedase.
...
Am fost dusa la spital de John, unde mi-au pus glezna dreapta intr-o atela.De atunci lucrurile incepusera sa se complice si simteam cum pamantul se surpa sub greutatea mea infima.De ce tocmai mie?
...
<<<<-Iti pierzi timpul scriind:De ce te adancesti in lucruri inutile ?
Inutile? Nu erau inutile , era un mod de viata.Era scaparea ei.Fata de 13 ani isi privea tatal cu ochii inlacrimati.Cuvintele erau arma ei.Nu-i pasa ce credea tatal ei , ea va scrie si ii va demonstra ca este mult mai buna decat credea el.
-Nu e inutil !E o arta ! Ce nu poti intelege ? Daca viata ti-a intunecat mintea nu te lua de mine , ia-te de tine.Ti-ai facut-o cu propria mana !E vina TAAA!!
Si spunand acestea fata iesi pe usa enervata la culme.Fugea pe strazile aglomerate , parca incercand sa scape de un demon.Fugea catre bunicii ei.Da , ei erau singurii care o puteau intelege , ei ii intelegeau cuvintele. >>>>>
Ma indepartez de geamul aburit ce dezvaluia New- Yorkul sub puhoaiele ce coborau din cerul intunecat.Glezna imi pulseaza si inchid ochii de durere, nu trebuia sa las carjele."E doar o entorsa superficiala".
-Doctorul a spus sa te folosesti de carje, nu e bine ce faci, nu ti se va vindeca niciodata glezna daca tu mergi ca si cum nu ai fi patit nimic, spuse john ingrijorat
-Acum esti si doctor?ii spun eu iritata.
"Ce e cu mine?De ce ma port asa urat cu el?".Simt cum glezna imi cedeaza si corpul mi se loveste de podeaua rece a librariei in care lucram, clipă in care eu alunec in abisul inconstientei.
Cindia, prietena mea cea mai buna se aseaza langa mine ingrijorata.Parul scurt, brunet si cret ce-i incadra perfect fata, acum are rolul unei masti ce tinde a ascunde sentimentele de ingrijorare.Tanara, un critic literar in devenire era prietena mea cea mai buna din liceu.Va dati seama?O viitoare scriitoare si un critic literar?In fine, revenind la ulcelele mele, unde eu zac inconsi=tienta pe podeaua rece...
-Nu-ti fa griji, spuse John luandu-ma in brate si ducandu-ma spre masina lui.
...
Ma trezesc in luxosul apartament al lui John.El statea pe canapea si ma privea ingrijorat.
-Ce s-a intamplat?
-Ti-a cedat glezna si ai lesinat, nu aveam alta alternativa decat sa te aduc la mine..
-Imi pare rau, ii spun eu scurtandu-i explicatia si asezandu-ma langa el
-De ce?
-M-am purtat urat cu tine in ultimul timp.
-Nu e vina ta, imi raspunse el afisand un zambet trist.
"Nu e vina mea...Ba e!"
<<<< - Nu e vina ta, scumpo, incerca bunica sa o calmeze pe fata de 13 ani ce plangea la mormantul parintilor.
-Daca nu as fi fugit, mama ar fi fost langa mine.Nu-mi pasa de el!El a fost un nenorocit, un betiv somer, dar mama nu merita asta!E numai vina mea!Nu trebuia sa fug de acasa, daca nu as fi facut-o ei nu ar fi pornit cu masina sa ma caute.Daca nu as fi scris...ingana Lisa printre sughituri.
-Termina!Nu e vina ta!Ai un dar rar, nu toti pot scrie, nu trebuie sa te invinovatesti pentru accident, tu ai cuvintele, singura arma pura, o linisti bunicuta ridicand-o de pe pamantul rece acoperit de stropii mari si reci ai ploii ce se revarsa asupra cimitirului."Daca nu as fi scris..Ea ar fi trait, de nu fugeam!" >>>>>>>>>
Am inchis ochii cu putere incercand sa alung imaginile dureroase ce-mi bantuisera copilaria.
-De nu as fi scris, am inganat eu
-Ce sa scri?Esti bine?
-Nu!! Nu mai pot, mereu am trait cu aceste amintiri ce au lasat urme adanci in inima..
Am inceput sa plang, varsand lacrimi de durere, lacrimi pe care le crezusem de mult pierdute.Ma ia in brate incercand sa ma linisteasca.Ma roaga sa-i spun ce se intampla iar eu ma supun.Nu mai suportam, trebuia sa-i spun cuiva...
-Nu e vina ta!
Pentru prima data realizam si eu.Poate ca intr-adevar era vina tatalui meu, un betiv somer, bun de nimic!Imbratisarea lui ma linisteste si lacrimile mi se opresc.
"Multumesc John!"

~~ End of Flashback~~

John, bunul meu prieten.Nici nu as fi crezut vreodata ca el ar fi putut fi prietenul pe al carui umar sa plang.
Matt isi termina spectacolul iar eu ma desprind din lantul amintirilor.Pe buzele lui se intiparea acum un suras, un suras identic cu cel de acum 7 ani, inocent, si totodata smecher.
John, bunul meu prieten.Nici nu as fi crezut vreodata ca el ar fi putut fi prietenul pe al carui umar sa plang.
Matt isi termina spectacolul iar eu ma desprind din lantul amintirilor.Pe buzele lui se intiparea acum un suras, un suras identic cu cel de acum 7 ani, inocent, si totodata smecher.Inima incepe sa-mi bata cu putere, asa cum facea mai demult cand venea spre mine.Se aseaza langa mine, timp in care John se duce sa cumpere niste ciocolati calde.
- Nici nu stii cat de greu e sa nu ai pe nimeni langa tine, caruia sa-i spui ca-l iubesti si pe care-l saruti, imi spuse blondul cu amaraciune
- Ba eu cred ca stiu, ii raspund incercand din rasputeri sa nu-i sar la gat
Nici eu nu mai stiu de ce nu-l sarutam pur si simplu.Aveam in fata dragostea mea vesnica la care nu puteam decat sa sper in liceu sa o am.Simt cum inima protesteaza nemultumita vrand sa sara ea la gatul lui Matthew."Fa ceva prostule:Daca intr-adevar ma placi de ce nu ma saruti?Da eu de ce nu o fac?".Sunt furioasa pe mine ca nu pot actiona, oare chiar sunt asa orgolioasa incat sa astept sa fuga dupa mine si sa incerce sa ma seduca?"Ce prost sunt:De ce nu fac nimic?Unde mi-e curajul?".Oftez adanc vazand fata trista a baiatului ce parca i-ar fi mila de mine, sau ii pare rau ca nu ma place si eu sufar.Probabil asa e, ma ridic si plec cu capul plecat," ce naiva sunt!".Din pacate nu stiu ca defapt blondul ofteaza in sinea sa pentru ca eu nu pot vedea cat de mult ma iubeste. Dar eu nu citesc ganduri si nici expresii ale fetei asa ca dau sa plec crezand contrariul imbibat in mila.Matt observa tentativa mea de a fugi si ma prinde de incheietura ridicandu-se de pe balustrada rece.
Ma trage inspre el si simt cum ma topesc, oricat de mult as incerca sa fac pe inaccesibila in mine arde un foc ce ma mistuie si elibereaza sentimentul de dragoste incatusat o data cu terminarea liceului si-a sperantelor.Nu el era cel ce-mi spuse acum 7 ani sa continui sa sper, si iata ca acum el era cel ce alerga dupa mine si eu cea care ardea sub masca indiferentei. Ma saruta lung, limba-i o mangaie pe a mea care se adanceste intr-un dans violent.Ma simt vulnerabila sub stransoarea lui ce se mareste nelasandu-ma sa scap.Dar de ce as vrea sa scap?In adancul meu se da o petrecere, acum stiu ca speranta moare ultima.Cand isi retrage limba de langa a mea ma priveste in ochi incercand parca sa-mi citeasca gandurile.Il privesc uimita dar nicidecum revoltata, caci in acel ocazie toate usile ferecate din sufletul meu se deschid si eu ii sar la gat vrand sa gust din nou din fuctul oprit.Il sarut lung, jucandu-ma cu limba lui.Ii simt mainile mangaindu-ma pulovarul ce il mai desparte de soldul meu.Ii aud inima cum bate puternic vrand sa se uneasca cu a mea.Ii simt bucuria care parca mi-o alimenteaza pe a mea facandu-ma sa-mi doresc ca acel moment sa nu se mai termina.Dar cum toate lucrurile bune au si un sfarsit, imi despart buzele de-ale lui, mastile ce ascund adevaratul sarut.
Stiti cum se zice, cu cat e mai greu de obtinut cu atat e mai dulce, dar simt ca eu tocmai am luat ceva ce nu trebuia.Ma indepartez de blondul care acum priveste nedumerit fara a intelege de ce ma feresc de el, fara a intelege de ce i se interzice sa ma aiba.Imi aproprii buzele de urechea lui si-i soptesc pe un ton cat mai seducator posibil:
-Adio...
Ma indrept spre iesirea patinoarului privind din cand in cand in spatele meu, sperand sa-l vad cum fuge dupa mine.Fara sa stiu insa, el deja imi ghicise planul, stia ca vroiam sa fac pe inaccesibila si cum Matt a ramas neschimbat, orgoliul ii joaca feste si o dorinta il mistuie pe dinauntru, vrea sa se joace cu mine, sa ma faca pe mine sa alerg dupa el.De-as sti ce e in mintea lui, poate nu as mai privi intristat patinoarul ce se pierde in zare in timp ce eu ma-ntorc acasa.

Ajung acasa si ma trantesc trista pe canapea, incerc sa-mi aduc aminte cat mai numeroase din acea seara.In sinea mea imi blestem orgoliul si inchid ochii incercand sa vizualizez fiecare moment ce s-a scurs asemeni nisipului din clepsidra, cu o rapiditate inselatoare...

Ajung acasa si ma trantesc trista pe canapea, incerc sa-mi aduc aminte cat mai multe din acea seara.In sinea mea imi blestem orgoliul si inchid ochii incercand sa vizualizez fiecare moment ce s-a scurs asemeni nisipului din clepsidra, cu o rapiditate inselatoare...Adorm cu gandul la el, ca mai demult, imaginandu-mi cum ar fi sa fiu cu el.Vise, sperante, dorinte ascunse ce tind sa se indeplineasca numai noaptea, cand luna isi intinde mantia neagra, presarata cu stele argintii.Vreau sa adorm in bratele lui, vreau sa-i simt pielea-i dulce langa a mea, vreau totul si nimic, vreau imposibilul intr-o cana amestecata cu infinit, margaritare si juvaierele iubirii in a mea inima, pulbere de stele si scama de zare, o bucata din curcubeul ce renaste numai pentru mine la orizontul insetat de lumina. Si cum imposibilul nu exista iar infinitul ii rasplateste pe cei ce dorm sub protectia stelelor si dorintelor, ii simt mireasmă dulce ce-mi cuprinde soldul.Deschid ochii confuza si observ cu uimire ca e deja zi.Simt bratele-i puternice, reci, cum imi cuprind talia, ma intorc si-l vad dormind, tinandu-ma in acelasi timp ca pe o papusa.
-Ce se...
Se trezeste si-mi acopera buzele cu degetul inainte de a izbucni intr-o criza.Nu ma intelegeti gresit, nu ca nu as vrea ca el sa fie acolo, dar, ce cauta aici?
-Ti-a cazut telefonul si John m-a dus in dimineata asta inainte de a se duce la munca la tine.Cindia tocmai pleca la librarie si m-a lasat sa intru.Dormeai si nu vroiam sa te trezesc dar eu nu prea am dormit noaptea trecuta asa ca m-am odihnit si eu putin.
Nu stiu de ce dar orgoliul ma invadeaza, blestemat sa fie!Uit de dorintele bine ascunse in cel mai intunecat colt al inimii si incep sa tip turbata:
-I-ati mainile de pe soldul meu!
Un suras malefic ii invadeaza chipul si ma apuca mai tare trantindu-ma pe jos, el stand pe mine.Ma agață de incheieturi si suiera indraznet si putin rautacios:
-Nu mai nega, stiu ca ma vrei, desi tipi in adancul tau se zbate Lisa in calduri.Tu esti doar o masca ce tinde sa-i acopere goliciunea.
-Nu te-ai schimbat deloc.Dar nici nu ma cunosti! spun eu enervata la culme
Isi strecoara mana pe sub bluza alba incercand sa ajunga la bustiera.Corpul imi tremura dar nu-mi pierd principile.Incapatanarea ma obliga sa nu ma las usor si un sentiment de indignare imi dicteaza sa ma zbat.Nu sunt o papusa si nici o tarfa in calduri.
-Daca tu crezi ca am sa te las sa-ti faci de cap te inseli.Nu sunt o tarfa in calduri!
Adevarul e ca nu suport ca cineva sa faca pe seful cu mine.Desi il doresc cu desavarsire nu ma las pana nu-mi dovedeste ca e disperat dupa mine.Imi zambeste smecher de parca ar spune ca nu am de-ales, in zadar incerc sa ma zbat, el doar mareste stransoare. "Te vreau, dar numai Dumnezeu stie de ce e in stare orgoliul.Drace!Vad ca nu te lasi, dar nici eu, draga mea."
-Vad ca nu te lasi.Dar tu ce crezi ca as face-o aici si acum?O, nu.Doar iti arat cine e seful.
Imi linge gatul provocandu-mi un usor tremur.Daca vrea sa dovedeasca cat de e pervers, ei bine a reusit caci acum abea mai reusesc sa nu gem de placere."La naiba Lisa! Stapaneste-te! O sa creada ca sunt in calduri.Firar, dar stie ce face!"Ma zbat sub greutatea trupului lui si reusesc pana la urma sa ma eliberez.Ma ridic si ma rezem de perete gafaind, de parca tocmai am urcat pe scari pana la etajul 11.Surade mandru de reactia mea si se apropie de mine.
-Vad ca nu contenesti sa ma surprinzi, imi spuse el soptit aproximativ sarutandu-mi urechea.
Mana dreapta imi pulseaza incotrolabil, drept urmare apartamentul este brusc zguduit de sunetul mainii mele ce-l loveste pe blond.Stie cum sa faca o fata sa alerge dupa el insa eu nu sunt indiferent ce tarfa dornica de aventuri.Injura in soapta si-mi da si mie o palma incercand sa se abtina din ras.
-Ai innebunit?
-Uita-te la noi zici ca suntem doi adolescenti, imi raspunde incepand sa chicoteasca.
Ma las in fund, pe parchetul rece si-l privesc facand acelasi lucru ca si mine.Sunt din ce in ce mai confuza si el pare sa agraveze situatia, nu mai pricep nimic si las sa-mi scap un oftat scurt.Probabil se joaca cu mine si nervii mei.Isi pune capul pe umarul meu de parca ar fi obosit.
-Iarta-ma vroiam sa vad daca esti ca celelalte fete.Pana acum niciuna nu s-a impotrivit, s-au oferit pe tava chiar.Nu ma intelege gresit, am venit sa-ti inapoiez telefonul, dar nu m-am putut abtine sa nu vad ce fel de fata esti.Puteam sa jur ca ai sa-mi sari in brate.Ma bucur ca nu ai facut-o, esti speciala.
Isi ridica capul si ma priveste in ochi.Nu mai stiu cum sa reactionez, ochii mi se impaienjenesc si capul imi cade in poala lui.Adorm in bratele lui.Acum nici nu mai stiu daca a profitat de inconstienta mea si a "studiat" ,daca intelegeti ce vreau sa spun, tot ce a vrut sau m-a tinut in brate dar stiu sigur ca atunci cand m-am trezit el ma tinea in brate, cu capul sprijinindu-se de al meu.Eu profit de moment si fac pe rautacioasa :
-Deci pana la urma nu mi-ai putut rezista nu?
Rade limitat si spune amuzat de comportamentul meu:
-Dine ti-ar putea rezista?
Se ridica de pe podea si isi aranjeaza tricoul verde ca apoi sa-si ciufuleasca si mai mult parul blond, lasandu-si cercelul la vedere.Ma amuz putin si ma ridic, spunandu-i serioasa:
-Te superi daca astepti o secunda in sufragerie?As vrea totusi sa ma schimb si eu.
-Nu vrei sa te ajut?rade cu pofta si iese din camera inchizand usa, evitand la timp manuscrisul ce zbura prin camera, avand ca tinta capul lui.Imi pun repede blugii si o bluza mov apoi parasesc incaperea.Il gasesc pe Matthew stand in sufragerie.Ma asez pe canapea si privesc spre fotoliul pe care statea.
-Nu ar trebui sa fi la munca?
-Lucrez la The Times, am trimis de ieri articolul, atat timp cat trimit la timp materialele pot sa vin la sediu si doar o zi pe an.Tu ce scuza ai?
-Sunt in vacanta.
-Incalta-te si vino cu mine.
Il privesc neincrezatoare pentru cateva secunde dupa care imi pun tenisii si-mi iau fularul din cuier.Inchid usa si-l urmez spre masina sport, neagra care ne astepta in fata blocului.Ma bucur cand vad ca nu-mi deschide portiera.Ma saturasem de politete.Ma cufund in scaunul rece, si-l privesc cum rasuceste cheia in contact.Intram pe bulevard si privim neputinciosi cum taximetristii incep sa injure un camion ce blocheaza traficul, ca in fiecare zi de altfel...
Intr-un final, ajungem in Central Park, locul meu preferat.Ma scufund in intinderea alba, acum pustie, dar de ce?Un întocmai loc minunat, in care acum domneste zapada, nu ar necesită sa fie pustiu.Si totusi, acum este, batranii si copii mai vin pe aici, dar azi, azi parca toata lumea este afundata in munca.Deschid usa inimii mele si incep sa caut printre rafturi o sticluta mica pe care scrie "Inspiratie".O gasesc mai repede decat o facema deobicei si-mi spal fata cu continutul ei.Ichid in graba usa ascunzand cheia in intuneric, ma intorc in intinderea alba si incerc cu greu sa nu-mi transform povestea
vietii mele intr-o chestie siropoasa, ocazional lacrimogena.Ma sprijin de un copac scorojit ce poarta urmele a multor ierni, mai mult sau mai putin geroase.Se aseaza langa mine si deschide gura sa spuna ceva, il opresc caci e randul meu sa vorbesc:
-Imi place locul asta, mai ales iarna, e si un patinoar aici.
-Si mie...E timpul sa ne cunoastem mai bine.
Il privesc confuza si spun indiferenta:
-Tot mai incerci sa ma "cuceresti"?Poate ca mi s-a acrit, poate ca nu te mai doresc.
-Nu te mintii singura, ochii tai tanjesc dupa ai mei.
Imi ridica barbia cu mana dreapta si ma priveste bland ca si cum as fi aerul fara de care nu ar mai trai.Oftez adanc si spun plictisita:
-Ce vrei sa stii?
-Sa-mi raspunzi la o singura intrebare, caci eu zic ca ma cunosti suficient de bine, si eu pe tine.
-Da-i drumul.
-Ma iubesti ca in liceu?Mai am un loc in inima ta.
-Nu, cu fiecare minut care trecea si vedeam cum incerci sa-i captezi atentia Annei in mine focul crestea dorindu-te si mai mult.Fiecare saptamana ce trecea si eu nu te vedeam, fiecae zi, imi alimenta si mai mult dorinta.Mereu ai avut un loc in inima mea, întâia mea dragoste, mereu interzisa, niciodata permisa.Dar eu ce reprezint pentru tine?
-Fata din umbra care a avut mereu grija de mine.Poate nu am stiut sa te apreciez la timp, dar stiu ca am fost un orb.Nu dupa atentia Annei tanjeam eu, eu tanjeam dupa mangaierea ta, dar nu stiam cum sa o cer.
De data aceasta el oftase.Nu stiam daca puteam crede ceea ce-mi spunea, dar nici nu vroiam sa pierd ultimul tren spre curcubeul zambitor din spatele norilor incarcati cu fulgi de nea ce incepusera sa coboare in pasi de dans scara cerurilor.Prima dragoste nu se uita, si nici nu se pierde printre alte dorinte.Pentru a doua oara in viata mea aveam nevoie de o imbratisare, de data aceasta de fericire si tristete totodata.Nostalgia vremurilor trecute intra in coliziune cu prezentul si de data aceasta nu mai stiu daca pot scapa.Matthew ma privi plin de speranta.De data aceasta el era cel ce continua sa spere in timp ce eu asteptam ca societatea mea sa intre in coliziunea cu trecutul ce nu vroia sa-mi dea pace.Vreau sa uit ce a fost in trecut, vreau sa ma bucur de prezentul parca mult prea luminos pentru ochii mei ce nu le venea a crede.Il iau in brate pe blondul de langa mine in speranta ca lovitura sa nu fie prea puternica.El ma strange mai tare la pieptul sau de parca pamantul i-ar fugi de sub picioare iar o data ce-mi va da drumul eu as avea sa cad in abisul lichidelor ce alimentau trecutul ce se amesteca cu lumina bine filtrata de perdeaua de fulgi ce-mi mangaie parul.

Capitolul II
Un sarut, o mangaiere, roua viselor si crema ce acopera cicatricile

Arata-mi flacara din inima ta caci eu nu o pot vedea din cauza luminii provenite de la a mea.Vreau sa stau in imbratisarea ta o vesnicie, sa-ti simt inima cum bate incercand sa o atinga pe a mea.Ma imbratisezi, dar stiu ca aceasta nu e marturia iubirii ce o porti pentru mine, este doar semnul de afectiune de care aveam necesitate pentru a vedea din nou steaua ce rasare acum, deosebit pentru mine.Pentru mine, doar pentru mine!Menita sa ma calauzeasca, imi lumineaza viitorul si intuneca trecutul ce se afunda sub lacrimile inghetate.Vreau sa-mi dai drumul ca apoi sa te strang mai tare.
Totul ca la prima intalnire, totul ca la prima gura de aer, mai tarziu alcoolul ce impanzea plamanii.Daca as putea sa prin acst moment in palma si sa-l bag intr-un buzunar, de fiecare data cand as avea nevoie de alinare, l-as scoate din ascunzatoare si l-as retrai.Lasa-ma sa-ti port dulcele parfum in hainele care imi acopera acum trupul.Si iata cum stransoarea ta se transforma intr-un drog extravagant ce ma impinge in suburbiile imaginatiei mele.Imi doresc putinul din infinit, o nuanță din curcubeu, un sarut din sutele pe care mi le-ai oferi.

-Hai, imi intinde mana ajutandu-ma sa ma ridic din zapada.
Am mana rece dar el mi-o strange intr-a lui incalzind-o.Ma duce inapoi acasa, dar nu inainte de a zabovi in obisnuitele blocaje omni prezente ale metropolei.Ochii-mi sunt hraniti de simpla lui existenta ce-mi bantuie si noptiile.Ma conduce pana sus unde il poftesc inauntru.Daca mai ianinte vroiam sa alerge dupa mine, acum tot ce vroiam era sa stea langa mine.As vrea sa sparg tacerea ce se pogoara asupra noastra.
-Scuza-mi dezordinea din camera.
-Nu-i nimic, dar ce e cu foile astea, ridica un teanc si citeste titlul " Fata de sub masca"
Ma asez obosita pe canapea si raspund rusinata.
-Un manuscris la care lucram in Facultate, e o prostie.
Se aseaza langa mine si incepe sa citeasca.Primul capitol era foarte scurt si vad cum il termina si lasa jos manuscrisul.
-De ce nu la-i publicat?
-Nu stiu, nu am considerat-o a fi o poveste prea interesanta, purta mult prea multe urme ale suferintei din trecut.
Il vad cum ma priveste, corectie ma dezbraca din priviri, in ochii sai citindu-se dorinta mistuitoare de a ma avea.Fiori reci imi cuprind intreg trunchiul cand ii simt mana mangaindu-mi abdomenul si impingandu-ma pe canapea.Imi deschide camasa care este iute aruncata pe jos.Da cu pumnul in perete si stinge lumina.Se lasa peste mine si ma saruta si simt cum limba lui pune stapanire pe a mea.Isi coboara mana stanga spre bustiera scotand-o si aruncand-o pe jos.Il apuc de hanorac si-l trag inspre mine soptind :
-Ai vrea tu.
Ma dau jos de pe canapea si-mi pun la loc bustiera."Oricat de mult mi-ar placea, e prea devreme".Ma aplec spre camasa dar ceva ma opreste, ma apuca de sold si ma trage spre el. Incerc sa ma eliberez din stransoare dar si cand reusesc ma impiedic de ceva si cad pe covorul plin cu foi."La naiba!".Imi vine sa-l injur pe cel ce a pus foile acolo dar imi dau seama ca tocmai eu am fost acea.Blondul se apleaca peste mine, permitand ultimelor raze de lumina provenite de la soarele sangeriu ce se adanceste in intuneric, sa-i lumineze fata palida.Se pare ca o data ce gusti din fruct nu te mai poti opri si vrei tot mai mult.Dar oricat de mult as vrea, in acel moment nu pot gandi decat la faptul ca e prea devreme.
-Da incapatanat mai esti, sau vrei doar o aventura?ii spun eu lui Matt cand incearca sa-mi elibereze sanii pentru a doua oara.Il imping vizibil enervata dar el mi-o taie:
-Eu sunt incapatanat sau tu?
"De ce am impresia oare ca nu se va da batut pana nu o face?Dar de ce ma impotrivesc?".Simt cum pune control pe mine si nu-mi place, in zadar ma zbat, imi strange si mai tare incheieturile lucru ce-mi starneste si mai mult dorinta de a avea ce e interzis.Da ca tot vrea sa se "joace", macar sa nu ma controleze.Il imping cu putere si ma pun peste el.Ii soptesc un ' nu esti seful meu' si ma las purtata de dorintele mai mult sau mai putin decente si-i continui jocul.Luna ce tocmai rasare isi revarsa lumina palida asupra noastra, jucandu-se pe chipul blondului ce tocmai se hotarase sa preia controlul si se aseza din nou peste mine continand piesa dictata de vise si lucruri dorite dar interzise.Incep a gafai vizibil extenuata si el se opreste.
-Multumit?
-Numai daca iti pot privi chipul pe vecie.
Il sarut suav pe buze si inchid ochii, alunecand in bratele inselatoare ale somnului.

Oricat de dulce ti-ar fi viata, o viata fara dragoste e ca o prajitura fara crema.Dechide ochii si priveste luna care domneste peste stelele ce devin marionete.Priveste Luceafarul, singura stea ce-si taie sforile vrand sa-si gaseasca menirea ascunsa in universul infit.El e singurul ce sta in fata lunii, eclipsand pana si soarele, singurul ce da speranta, aripi, vise, dorinte mistuitoare ce te controleaza pana cand le satisfaci nevoile.Vreau sa eclipsez Luceafarul, vreau sa eclipsez fiecare lucru ce ghideaza lumea, vreau sa devinluna si stelele, viata si moartea, papusa si papusarul.Vreau sa cuprind tot ce nu a mai fost cuprins, sa fac ceva ce nu s-a mai vazut.Vreau sa scriu o capodopera ce sa cutremure si Iadul si Raiul.
Vreau sa iau nimicul si sa-l transform in infinit, sa ma hranesc cu sperante si farame de iubire ce-mi alimenteaza cea mai mare dorinta:
Vreau sa sochez o lume-ntreaga cu talentul meu !!!Voi depasi pana si Luceafarul...
*******
Iubirea te impinge spre nebunie, nebunie ce te impinge spre implinirea celei mai vechi si puternice dorinte.
******

stiu, e cam tampita continuarea [ scuzati limbajul], m-am cam lasat purtata de val... in fine, sper sa va placa.... ei bine eu nu cred ca ficul asta este ca celalalt.Desi momentan pare tris o sa vedeti ca nu e asa.Ficul urmareste povestea unei fete ce incearca sa ajunga scriitoare in pofida nenorocirilor ce se abat asupra ei... |-)

_________________
Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~ Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~

InLoVe with an IlluSiOn

Raziel · Trimis: 17/11/2007 15:46 Titlul subiectului:

ficul asta se duce incet incet spre eros....e innect in sentimente puternice si foarte bine exprimate...chiar m-au trecut fiorii cand l-am citit....e foarte bun....plz..chiar vreau sa vad mai mult,thx
_________________
10th mech squad
Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~ Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~

For Shai-Hulud!!!
Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~ Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~

layla · Trimis: 17/11/2007 20:23 Titlul subiectului:

Arata-mi ca iti pasa si aripile ma vor inalta spre cel mai inalt varf de munte.Iubeste-ma cum n-ai mai iubit pe nimeni si-ti voi da o bucata din fericirea mea.Lasa-ma sa-ti ating pielea dulce cu ale mele buze si te voi lasa sa-mi mangai crestetul.Lasa-ma sa sper, caci eu te voi iubi.Da-mi aripi sa cred si te voi purta pe culmile iubirii.Inima pentru inima, suflet pentru suflet, foc pentru foc, sange pentru sange si-un sarut pentru tine!

Ma trezesc ispitita de mirosul ciocolatii calde ce vine dinspre bucatarie.Ii simt atingerea buzelor mangaindu-mi obrazul insetat de a lui atingere.Il trag spre mine si-l sarut, jucandu-ma cu limba lui ca mai apoi sa deschid ochii.Si ce mult am tanjit dupa buzele lui!!Se apropie de urechea mea si spune bland:
-Buna dimineata somnoroaso, ciocolata e gata.
Ma ridic greoaie de pe canapea ( "Cum, doamne iarta-ma, am ajuns pe canapea?" ) si ma indrept spre dulap de unde scot blugii si o bluza simpla, alba.Ma schimb iute si ma duc in bucatarie unde ma astepta la masa.Imi iau cana si sorb din ea insa un sentiment neplacut de parca as fi uitat ceva ma cuprinde.Privesc in jurul meu si-mi dau seama :
-Unde e Cindia?
-Nu stiu, nu a mai venit de ieri.
Incep sa ma alarmez si ma duc inapoi in camera sa iau mobilul sa-l sun pe John, fara sa bag in seama ce-mi zicea Matthew.Aud tonul dar inchid telefonul, poate ca blondul avea dreptate, cine stie s-o fi distrat si ea cu cineva.Trantesc obictul pe canapea si ma intorc in bucatarie unde, in toata neatentia mea si cu bretonul acoperindu-mi ochii, ma impiedic de ceva si cad.Injur in soapta si dau cu pumnul in podea, in sinea mea mustrandu-ma pentru neatentia de care dadeam dovada.Matt rade amuzat si ma ridica dar ii evit privirea.Imi ridica usor cu mana barbia fortandu-ma sa-i parcurg intreg trupul acoperit de blugi, bustul fiind lasat la vedere, totul pentru a ajunge in final sa-l privesc in ochi.Nu stiu ce am dar ma simt cuprinsa de un val de nervi, pe cine nu stiu, dar simt nevoia de a urla.
-Ce e cu tine?Pari abatuta.Nu-mi spune ca nu ti-a placut seara trecuta.
-Nu stiu, adica mi-a placut dar, parca am ceva, sunt foarte nervoasa.
Ma apuca de incheietura stiind parca ca asta mi-ar provoca si mai mult o criza de isteria care nu intarzie sa si apara.Oare sunt suparata pe Matthew? In mintea mea se a o adevarata batalie, mai ceva ca cea dintre Brutus si Octavian alaturi de Antoniu."Simt ca nu ma iubeste!Parca as fi jucaria lui."
Imi stapanesc cu greu lacrimile si sentimentul singuratatii invaluit de impresia ca nu sunt iubita, impresie mai mult sau mai putin eronata.Poate as vrea sa-mi arate mai mult ca ma iubeste, sa-mi spuna asta.Ma smucesc din ganduri si incerc sa scap de stransoarea lui care ma forta sa-l privesc. Ce vroia sa ma hipnotizeze?
-Lasa-ma!
Ma strange la pieptul lui, obligandu-ma sa-mi lipesc obrazul de abdomenul bine lucrat.Genunchii incep sa-mi pulseze sub greutatea corpului. Imi mangaie crestetul si-mi sopteste pe un ton bland, dar in acelasi timp usor absent:
-Ce e cu tine?
Nici eu nu mai stiu, parca as fi un uragan, de nestapanit si imprevizibila.
-Ma iubesti cu adevarat?
-Tu esti totul pentru mine!Te iubesc Lisa.
Simt cum inima-mi pulseaza si revin la normal.Ce-am avut mai devreme?Ii cer scuze si ma ridic asezandu-ma rusinata.Ma apuca de mana si ma trage spre hol.Imi spune sa ma imbrac repede si sa merg cu el iar eu ma supun, ii datoram asta.

Ma legase la ochi asa ca nu am stiut unde mergem.Cand in sfarsit am ajuns si mi-a dat jos panglica am observat plina de admiratie un lac inghetat, situat in afara orasului.Blondul scoase din portbagaj patinele si mi le inmana pe ale mele.L-am imbratisat recunoscatoare caci mereu patinajul ma calma.Din pacate habar nu aveam ca acela ar fi putu fi ultimul dans pe suprafata de gheata pe care l-as putea dărui norilor cenusii din care incepeau sa cada fulgi.Lacul era pustiu, situat intre copacii inalti ce pareau a fi acolo de sute de ani.Am inceput sa tai gheata plina de increde, urmata indeaproape de Matt.
-Multumesc, i-am strigat eu de la cativa metrii buni.
Mi-a zambit bucuros de reactia mea dar cu uimire am observat cum surasul ii ingheata si fata dezvaluia un suflet ingrozit.Am aflat curand de ce se inspaimantase caci in timp ce fata se preschimba, am simtit cum alunec in gol si cad in lacul rece.Am inchis ochi sperand sa fie doar un cosmar desprins din tenebrel intunecate.Cand i-am deschis insa mi-am dat seama ca nu visam ci mai degraba simteam cum apa rece a lacului ma trage spre fund, dornic de o imbratisare.Am incercat sa inot la suprafata insa nu am reusit, patinele parca se umplusera cu plumb si ma trageau in jos.Plamanii imi sunt invadati de apa iar ochii mi se maresc exagerat.Imi iau adio de la viata si privesc cum totul se incetoseaza timp in care trunchiul blondului se afunda ina abisul albastru incercand sa ma ajunga.Ma prinde de mana si ma trage la suprafat insa deja eu nu mai eram constienta..Un vis transformat in cosmar..

Privesc din spatele oglinzii fumurii cum visul meu se preschimba in cosmar si cum gustul amar lasat de sntimentul numit iubire imi invadeaza plamanii perforand aerul ce intra in contact cu mirosul sperantei a caror aripi sunt taiate din radacina.Vreau sa ajung inapoi la tine, dar marginea prapastii ma cheama.Ma las in voia mortii care imi mangaie abdomenul cu mainile ei reci ce imi provoaca un mic fior.Deodata racorea dispare ca si stransoarea. Din intunericul abisului rasare un mic izor de lumina ce-mi striga numele.Sa fie oare luminita de la capatul tunelului?Un mireasmă voinic de bandaje imbibate in solutii medicinale imi inunda plamanii ce parca sunt unsi cu el.Lumina devine puternica iar eu simt cum ma afund in imensitatea albului orbitor.
O mangaiere, un sarut si visurile sunt cusute la loc pe fundalul sperantei.Mangai chipul palid al blondului apoi inchid ochii afunzandu-ma in cosmarul ce redevine vis cusut cu ata dorintelor.Trei cuvinte se mai desprind de pe buzele mele si acelea inunda incaperea dandu-i credinta tanarului, credinta in ziua ce urmeaza, in lumina ce mangaie sufletele amagite, ce le da forta celor rapusi de sentimentul unei iubiri imposibile.
- Multumesc!...Te iubesc!!

Ce se intampla cand inima incearca sa ajunga in lumina vietii dar cineva o impinge in jos, spre abisul mortilor ce suspina in linistea indiferenta?Nici chiar iubirea nu-i mai poate aduce pe culmile gloriei, sau nu?Un strop din iubirea ta, o picatura din licoarea sperantei, un litru din nebunia celor ce se arunca cu capul inainte in necunoscut, totul amestecat in mana ta si varsat pe ale tale buze dulci.Acum apleaca-te si da-mi un ultim sarut inainte sa-mi iau adio.Adio?Lasa-ma sa ma despart o secunda de tine pentru a putea vedea ca nu pot trai fara sa-ti simt inima batand la unison cu a mea.Chiar si acum pe acest mat rece al unui spital din New York, iti simt privirea atintita asupra mea.Lasa-ma sa dorm si viata mea va deveni a ta!
Printre scamele intunericului ce le arunca dracii infricosati la gandul ca as putea sa perturb intunecimea cu a mea stralucire, iti vad corpul ratacitor printre sufletele ce se inalta tocmai din acest pat.Vad un inger cu aripi negre ce ma saruta.Ma vrea la el, dar eu nu pot pleca, inima-mi e destinata tie si nu te voi parasi.
Constienta ca incepusem sa aberez, ma gandeam numai la faptul ca as vrea sa am laptopul langa mine sa incep sa scriu.Parca apa rece m-ar fi propulsat inapoi pe Everest continuandu-mi goana dupa dorinte.Imi deschid usor ochii vrand sa-l vad mai bine, privesc in jur si-l zaresc stand langa pat, in bucată dreapta.Se apleaca si-mi mangaie capul.
-Iarta-ma!imi spuse el printre suspine plecandu-si capul pe patul incalzit de corpul meu.Il privesc uimita si-i raspund plina de compasiune:
-De ce?Nu mi-ai gresit cu nimic, m-ai salvat si pentru asta-ti sunt recunoscatoare.Ce am patit mai exact?
-M-am temut ca abisul rece te va rapi de langa mine...Ai facut hipotermie, ai cateva mici taieturi pe antebrate caci inainte sa te apuc ai atins fundul plin de sticle si cioburi.Acum esti in afara oricarui pericol si maine te vor externa.
-Te iubesc...
Ma saruta dulce apoi ii simt mana mangaindu-mi obrazul.Simt ca ceva imi scapa, dar ce?Simt un gol in mine, am uitat ceva?Sa recapitulam, sunt in spital, dupa ce am trecut pragul vietii si am zabovit intre ea si moartea ce-mi facea cu ochiul, acum sunt bine.Dar ce e?Cindia!
-Unde e Cindia?
Fata i se intuneca si simt cum sufletul i se adanceste sub patura neagra a tristetii.Dupa o indelungata pauza reuseste sa articuleze cateva cuvinte:
-Lisa...Imi pare rau!A fost un incendiu la librarie, toti cei dinauntru au fost prinsi de vapai, nu a mai ramas nimic din ei.Din pacate Cindia, John si alti angajati au fost prinsi intre flacari.
Ma ridic in capul oselor si-mi ascund chipul in palme.Nu era posibil, era un cosmar, nu putea !Lacrimile au inceput a-mi siroi pe obrajii rosii.Refuzam in continuare sa cred ca cei mai buni prieteni ai mei pierisera de mana unui piroman.
-Nu!!Nu e posibil...
Lacrimile nu se mai opreau, totul deveni negru.A doua oara in viata mea cand simteam ca am pierd printre cuvinte intunecate si sentimente de tristete.Simt cum spatele ma injunghie de parca as fi avut aripi ce tocmai mi-au fost arse.Ma pierd in imbratisarea calda a blondului ce incearca sa ma calmeze soptindu-mi vorbe dulci.Dar de data aceasta nu mai vroiam sa-mi gasesc alinarea, vroiam sa fug de tot, sa-mi traiesc viata fara alte pierderi, sa alerg pana aveam sa ma linistesc.Aveam nevoie de aer.Matthew ma tinea strans la pieptul sau, m-am smucit brusc si am iesit din camera. Am inceput sa fug pe coridor multumind domnului ca nu erau cioburi caci nu aveam nici papuci nici ciorapi in picioare si podeaua rece imi inghetase degetele.Am alergat spre geam insa tocmai cand sa ma opresc blondul sari pe mine si ma opri.Stia macar ce avea de gand sa fac?
-Ce...
-Nu! Nu merita sa-ti curmi viata pentru atat.
Ma zgaltaii de umeri pentru a ma face sa revin cu picioarele pe pamant.Pijamaua alba, pe care probabil mi-o adusese Matt de acasa era destul de subtire si desi era compusa din bluza cu maneca lunga si pantaloni lungi incepuse sa-mi fie rece.Tremuram incontrolabil dar nu neaparat din cauza frigului ce ma cuprinse ci mai degraba de furie.Cum putea sa creada ca vroiam sa ma sinucid?
-Asta crezi despre mine?am tipat constienta ca era 12 noaptea si unii pacienti s-ar putea trezii.Mana mea dreapta se desprinse de corp si despica aerul avand ca ultima oprire obrazul blondului ce se inrosii instantaneu.Sunetul produs de palma fulgera coridorul si-l lasa nemiscat pe tanarul salvator.
-Nu sunt o sinucigasa, dar daca asta e parerea ta despre mine...
Am inceput sa fug de-aungul holului lasand in urma lacrimi calde de durere.Intreg corpul imi era spintecat de durere insa nu am bagat de seama asa cum am ignorat si strigatele lui Matthew care alerga dupa mine, continuand sa merg.Am cotit la dreapta pe un coridor mai putin luminat ca in cele din urma sa ma prabusesc pe podeaua inghetata.M-am sprijinit cu spatele de perete, tragandu-mi sufletul.Sezutul meu deja inghetase dar nu aveam de gand sa ma misc de acolo.Matt sosi langa mine si ma privi mustrandu-ma :
-Te porti ca un copil!
-Du-te dracu'!
Se aseza in genunchi, in fata mea.Camasa alba avea manecile suflecate iar ultimii trei nasturi nu erau inchisi.Imi ridica barbia pentru a-l privi in ochi.
-Ce ai?Ai innebunit?Ce ti-am facut?imi suiera printre dinti, era vizibil iritat dar putin imi pasa.
-Deci sunt si nebuna si sinucigasa.
-Uite ce e, inteleg ca esti ravasita la auzul vestii ca prietenii tai cei mai buni au murit, dar ce vina am eu?Scuze ca am fost precaut si am crezut ca te vei sinucide.
Era clar, relatia noastra nu era una prea normala.De doua zile de cat eram impreuna si deja ne certasem de mai multe ori.De data asta insa chiar exagerasem, dar fiindca orgoliul e al 8 lea pacat va dati seama ca nu am cedat si nu-mi mi-ai exprimat parerile de rau.Sa fie cavaler si sa ia vina asupra lui.Si probabil la el orgoliul era in cantitati mia mici caci imediat a spus:
-Lisa, te iubesc si-mi pare rau daca te-am suparat!Esti tot ce am mai scump pe lume si nu vreau sa te pierd!
Ma saruta cum n-a mai facut-o vreodata si m-a luat in brate carandu-ma pana inapoi in camera.Ma intinse pe pat promitandu-mi ca maine cand va veni sa ma ia imi va face o surpiza, spera el, mai placuta decat ultima ce aproximativ m-a dus la usa Mortii.

Cearta e doar un alt mod de ati manifesta iubirea.Eu te voi pretui mereu, inima mea te va pastra mereu intr-o incapere secreta, pus sub lacat.Si pentru ca iubirea nu poate exista fara un dram de nebunie, ma voi oferi sa fiu eu cea "diferita" caci te voi lasa pe tine sa fi iubitul perfect care sa ma stranga la piept cand toti incearca sa ma doaboare.Vom dansa la lumina unei stele care va purta numele nostru si ne va veghea pana ce flacara se va stinge.Promite-mi ca vei fi mereu langa mine sa ma prinzi cand cad si ca ma vei lasa sa sper in continuarea.Speranta va fi fitilul iubirii noastre iar eu voi iesi din umbra propriei existente si te voi face mandru de mine!
Fi mandru de mine, caci si eu voi fi de tine.In fiecare seara in care lumina se stinge sa stii ca o camera din inima mea va ramane mereu luminata si pe usa ei va scrie mereu pe o placuta aurie : TE IUBESC!

Daca iubirea ar avea glas, atunci acela ar semana cu al tau...

A doua zi, Matthew m-a dus inapoi acasa unde mi-a pregatit un ceai fierbinte.Ma simteam mult mai bine si avand o dorinta incontrolabila si o idee sclipitoare m-am asezat la calculator si am tastat un titlu : "Sentimentele unei umbre".Aveam sa ma inspir din propria-mi adolescenta si chiar daca s-ar putea sa n-o public macar imi aruncam acolo amintiri placute dar si triste ce-mi conturasera viata asemeni unui creion negru pentru ochi.
Matt incercase sa-mi cumpere un animal de companie insa cand i-am auzit dorinta am protestat cu vehementa.Mi-as fi dorit un catel insa stiam foarte bine ca nu eram prea responsabila si in mod sigur nu m-as fi putut ingriji de el.Drept urmare blondul afisa un zambet trist de resemnare si pleca sa faca un ceai.Si ca lucrurile sa nu devina prea repede "luminoase", a trebuit sa primesc un telefon de la avocata bunicilor mei prin care eram instiintata ca acestia decedasera.Daca inainte crezusem ca totul devenise obscur in jurul meu, acum mulțimea se prabusea deasupra mea.Am inchis telefonul ca mai apoi sa ma prabusesc in genunchi in mijlocul camerei.Ramasesem singura.Auzind izbitura Matt fugi in camera si ma privi inmarmurit.
-Ce se intampla?Liz...
"Liz." asa ma alinta el.Nu i-am raspuns, probabil insa isi dadu seama ca era ceva grav caci ochii mei reflectau tristetea iar inima incepuse sa bata rapid.A ingenuncheat langa mine si m-a imbratisat ca si cum i-ar fi fost teama sa nu fiu trasa de-un inger al mortii in abisul rece al tristetii vesnice.Mi-am incolacit mainile in jurul gatului lui si am inchis ochii.Nici nu mai incercam sa-mi opresc lacrimile ce puneau stapanire pe ochii mei, revarsandu-se deasupra obrajilor rosii.Acum ramasesem fara familie, fara bastonul ce ma calauzea prin intunericul vietii.Ma simteam de parca as fi fost o batranica careia tocmai i s-a luat caruciorul, imobilizata fara sa mai pot sa ajung la veioza sa o aprind.Imi cuprinse capul cu mainile si ma privi in ochi.
-Ce s-a intamplat Liz?
Am inchis ochii dar nu i-am raspuns.
-Lisa... insista el
-Bunicii mei, au murit.Am ramas singura, nu am avut niciodata parinti iar acum am ramas fara bunicii mei dragi ce m-au adapostit de vapaia suspinelor lasate in urma mortii lor.Nu mai am pe nimeni....Sunt singura, singura intr-o lume mult prea mare.
-Ma dezamagesti!Nu esti singura si nu vei fi niciodata asa, eu iti voi fi alaturi, voi fi umbra ta, bastonul de care sa te sprijini! imi saruta bland crestetul asa cum facea si bunica.Am izbucnit in lacrimi amintindu-mi din nou cum imi alina batrana tristetea, asa cum facuse acum si blondul.Mi-am lipit palmele de chipul alb ca laptele al tanarului.
-Nu te merit...am inganat inchizand ochii
-De ce continui sa te minti?Nu e deloc asa cum spui.Esti o raza de lumina pentru ochii mei care au vazut numai negrul vietii.
Ma strange la pieptul lui lasand tacerea sa puna stapanire pe camera, pe intreaga mea viata ce parca era stearsa cu buretele de fiecare data cand cineva drag mie pasea pe coridorul celor morti.
-Acum ridicate si priveste inainte.Nu trebuie sa suferi pentru un lucru inevitabil ca de pildă moartea.Priveste partea buna a lucrurilor.Bunicii tai nu vor pleca niciodata din inima si amintirile tale.Oricand ai necesitate de alinare eu iti sunt alaturi.Nu vreau sa te mai vad plangand.
Imi spusese toate astea pe un ton bland, calm, dulce ca mierea ce-mi unge gatul iritat.Ma lua in brate si ma purta pana in camera care fusese pentru doua zile a Cindiei.Acum era goala, tot ce mai ramasese in acea camera era patul si sifonierul.Ma intinse pe pat si se aseza langa mine, mangaindu-mi obrazul stang cu mana.Incerca sa ma adoarma, sa uit macar pentru cateva momente de negura dinc are ieseau dracii cu biciurile de flacari dorind sa distruga tot ce le intra in cale.Am alunecat intr-un somn adanc visand la vremurile din adolescenta, cand eram la liceu.Anii de liceu, varful Everestului pentru amintirile mele ce culminau mereu cu momente minunate petrecute in acei ani.

Nu ma poti lovi, sunt deja la pamant incercand sa vad porțiunea plina a paharului.Oare dupa ce stai ani de zile cufundat in intuneric mai esti capabil sa vezi frumusetea luminii ce-ti zambeste?Ma voi sprijini de tine pentru a ma ridica deasupra capetelor ce privesc numai spre raul deja facut.Inima-mi pulseaza incontrolabil semn ca nu mai suporta amaraciunea ce-mi impanzeste sufletul otravindu-l.De ce nu pot sa privesc si eu apusul cu aceeasi plăcere cu care te privesc pe tine?Ajuta-ma sa ma ridic, ajuta-ma sa zambesc, sa iubesc, sa privesc floarea ce infloreste in fata ochilor.Poate daca apuc mana ce mi-o intinzi voi putea sa-ti simt sarutul dulce ce-mi alina durerea.Incerc, incerc sa zambesc dar tot ce reusesc sa fac este sa arborez un suras trist ce nu ma reprezinta.
Ajuta-ma sa ma bucur de lucrurile mici din viata ce-i dau farmec.Ajuta-ma!

*****************
sper sa va placa... pana aici a fost cam siropos dar voi incerca sa mai schimb cate ceva....
_________________
Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~ Imaginatia, inima unui suflet ~~ original~~

InLoVe with an IlluSiOn